Pietre puse în 2016

Andrei a adus pietrele cu roaba, câte șase

Izvorul era o baltă neagră până în 2016. Andrei Cojocaru a cărat pietre albe de râu cu roaba, de la un vad de dincolo de fag. Șase pietre într-o roabă, unsprezece roabe. Le-a numărat pentru că roaba era a vecinului și vecinul a vrut-o înapoi seara. A terminat la a zecea. A unsprezecea a fost doar ca să îndrepte o piatră care stătea într-o rână.

Apa e rece și limpede. Maria bea din palmă. Doina nu bea deloc și spune că îi ajunge sticla de acasă. Ursu bea mult și apoi se culcă în ferigi, pe partea în care nu bate soarele. Andrei nu a pus cană. Cine vrea cană o aduce și o ia înapoi, pentru că o cană lăsată în 2019 a dispărut până duminica următoare.

Iarna izvorul nu îngheață de tot. Rămâne un ochi de apă cât palma, iar pietrele se acoperă de mușchi închis. Andrei trece pe acolo și marțea, nu doar duminica, ca să vadă dacă mistreții au răscolit marginea. În februarie 2024 au răscolit trei pietre. Le-a pus la loc în aceeași zi, fără roabă, pentru că erau aproape.

De la izvor poteca urcă puțin și apoi se întoarce. Nu e o buclă desenată pe hartă. E drumul pe care Doina a insistat să-l facă mai scurt și care, din cauza fagului căzut, a ieșit mai lung.