Lozova · casa pădurarului
Poteca începe în spatele casei pădurarului din Lozova, pe unde Andrei Cojocaru își lasă cizmele. Casa e a ocolului silvic, cu o prispă joasă și un lighean în care stă apa pentru câine. Câinele se numește Ursu și nu e al lui Andrei. E al Mariei Lungu, care îl aduce duminica și uită să-l cheme înapoi.
În aprilie 2022 Maria a venit cu sora ei, Doina, și a cotit la stânga după primul stâlp de lemn. Stâlpul nu e un indicator. E un par pe care Andrei a bătut o fâșie de plastic roșu, ca să găsească poteca când ninge. Maria a crezut că roșul înseamnă „pe aici nu”, și a mers pe urma unui mistreț. A ieșit, după patruzeci de minute, exact la cei trei stejari pe care Andrei îi cunoaște pe nume.
De atunci poteca oficială trece pe la stejari, nu pe lângă ei. Andrei a mutat fâșia roșie cu zece metri mai încolo și a spus că mistrețul a ales mai bine decât el. Doina a râs. Maria a tăcut și a băut apă din izvorul pe care Andrei l-a împrejmuit cu pietre în 2016.
Până la izvor sunt două cotituri și un fag căzut în iarna lui 2025. Fagul nu a fost tăiat. Se trece pe deasupra, pe scoarța lui, care e încă tare. Ursu refuză trunchiul și o ia prin noroi, apoi se scutură pe paltonul Doinei.